HU  |   RO  

Gilles Lipovetsky ÔÇö Narcis sau strategia vidului

  • : Function split() is deprecated in /services17/webpages/util/k/o/korunk.site.aplus.net/public/modules/i18n/i18nstrings/i18nstrings.module on line 490.
  • : Function split() is deprecated in /services17/webpages/util/k/o/korunk.site.aplus.net/public/modules/i18n/i18nstrings/i18nstrings.module on line 490.
  • : Function split() is deprecated in /services17/webpages/util/k/o/korunk.site.aplus.net/public/modules/i18n/i18nstrings/i18nstrings.module on line 490.
  • : Function split() is deprecated in /services17/webpages/util/k/o/korunk.site.aplus.net/public/modules/i18n/i18nstrings/i18nstrings.module on line 490.
  • : Function split() is deprecated in /services17/webpages/util/k/o/korunk.site.aplus.net/public/modules/i18n/i18nstrings/i18nstrings.module on line 490.
  • : Function split() is deprecated in /services17/webpages/util/k/o/korunk.site.aplus.net/public/modules/i18n/i18nstrings/i18nstrings.module on line 490.

 

         
Fiecare genera┼úie î┼či alege personajul mitologic reprezentativ, cu care reu┼če┼čte s─â se identifice, în care î┼či reg─âse┼čte identitatea ┼či pe care îl interpreteaz─â din punctul de vedere al problemelor momentului respectiv. Astfel, Oedip reprezint─â o emblem─â universal─â, iar Prometeu, Faust sau Sisif sunt oglinzi ale condi┼úiei existen┼úiale moderne. În zilele noastre, Narcis este cel care, potrivit mai multor cercet─âtori, îndeosebi americani, simbolizeaz─â prezentul: „Narcisismul a devenit una dintre temele centrale ale culturii americane“.[1] Volumul lui Richard Sennett[2], The Fall of Public Man [C─âderea omului public], a fost tradus imediat în limba francez─â, în timp ce The Culture of Narcissism a ajuns un bestseller pe întregul continent american. Dincolo îns─â de moda conceptului ┼či de reprezent─ârile caricaturale ale neonarcisismului, apari┼úia lui Narcis pe scena ┼čtiin┼úelor sociale are o importan┼ú─â major─â ┼či ne determin─â s─â recunoa┼čtem în deplina sa radicalitate acea muta┼úie antropologic─â ce are loc chiar sub ochii no┼čtri ┼či pe care o percepem cu to┼úii, fie ┼či numai superficial. Suntem martori la apari┼úia unui nou stadiu al individualismului: narcisismul semnaleaz─â conturarea unui nou profil al rela┼úiei individului cu sine însu┼či ┼či cu propriul trup, cu lumea ┼či cu spa┼úiul, în momentul în care „capitalismul“ bazat pe principiul autorit─â┼úii las─â loc capitalismului hedonist ┼či permisiv. Individualismul centrat pe concuren┼ú─â, din punct de vedere economic, sentimental, din punctul de vedere al familiei, ┼či revolu┼úionar, din punct de vedere politic ┼či artistic, a ajuns la sfâr┼čit. În prezent, asist─âm la emergen┼úa individualismului pur, care ne elibereaz─â de sub domina┼úia ultimelor valori sociale ┼či morale specifice suveranit─â┼úii glorioase a lui homo oeconomicus, respectiv familia, revolu┼úia ┼či arta. Eliberat─â de sub determin─ârile sale transcendentale, semnifica┼úia sferei private se modific─â, iar aceasta va fi subordonat─â, de acum încolo, exclusiv dorin┼úelor schimb─âtoare ale individului. Or, în m─âsura în care identific─âm modernitatea cu spiritul antreprenorial ┼či cu speran┼úa de tip futurologic, narcisismul anun┼ú─â, prin îns─â┼či indiferen┼úa istoric─â care îl caracterizeaz─â, bineîn┼úeles, postmodernismul, ultima faz─â a lui homo aequalis.
 
Narcis f─âr─â m─âsur─â
În urma zbuciumului politic ┼či cultural din anii ┼čaizeci, care ar putea fi interpretat ca un simptom al credin┼úei colective investite în sectorul public, indiferen┼úa generalizat─â câ┼čtig─â teren în mod spectaculos ┼či conduce la infla┼úia interesului pur personal, independent de crizele economice. Dezinteresul fa┼ú─â de sectorul politic ┼či sindicalism cre┼čte la dimensiuni nemaiîntâlnite, speran┼úa revolu┼úionar─â ┼či revolta de tip studen┼úesc dispar, anticultura obose┼čte, nu mai r─âmân decât foarte pu┼úine cauze capabile s─â mobilizeze energiile pentru o durat─â mai lung─â. Res publica r─âmâne f─âr─â de via┼ú─â, marile probleme „filosofice“, economice, politice ┼či militare stârnesc cam acela┼či interes relaxat precum orice ┼čtire monden─â ┼či, în sfâr┼čit, încetul cu încetul, toate „idealurile“ se pr─âbu┼česc, întrucât sunt obligate s─â se integreze în opera┼úiunile extinse ale neutraliz─ârii ┼či bagateliz─ârii sociale. Numai sfera privat─â pare s─â supravie┼úuiasc─â victorios în urma apatiei: s─â ne ocrotim s─ân─âtatea, s─â ne p─âstr─âm condi┼úia economic─â, s─â sc─âp─âm de „complexe“, s─â a┼čtept─âm vacan┼úa – iat─â în ce fel devine posibil─â via┼úa lipsit─â de idealuri ┼či de scopuri transcendentale. Filmele lui Woody Allen ┼či succesul acestora ar putea oferi simbolul investi┼úiei excesive în sfera privat─â. A┼ča cum declar─â însu┼či regizorul american, „political solutions don’t work“[3] [solu┼úiile politice nu func┼úioneaz─â]. Acest enun┼ú exprim─â din mai multe puncte de vedere noul spirit al vremurilor sau neonarcisismul n─âscut din abandonarea politicului. Sfâr┼čitul lui homo politicus coincide cu apari┼úia lui homo psychologicus, în vederea garant─ârii existen┼úei ┼či a bun─âst─ârii celui din urm─â.
Societatea narcisist─â este caracterizat─â, potrivit lui Christopher Lasch, de existen┼úa exclusiv în prezent, complet rupt─â de trecut ┼či de prezent, prin „pierderea sensului continuit─â┼úii istorice“[4] ┼či a sentimentului de integrare în „succesiunea genera┼úiilor, înr─âd─âcinat─â în trecut ┼či îndreptat─â spre viitor“, aceia┼či factori fiind ┼či cei care conduc la apari┼úia acestui tip de societate. Ast─âzi, ne tr─âim via┼úa pentru noi în┼čine, f─âr─â s─â ne mai intereseze tradi┼úiile sau genera┼úiile urm─âtoare: sim┼úul istoric a devenit la fel de lipsit de interes precum valorile ┼či institu┼úiile sociale. Înfrângerea din Vietnam, scandalul Watergate, terorismul interna┼úional, criza economic─â, caracterul finit al resurselor ┼či catastrofele ecologice[5] au condus la distrugerea încrederii investite în conduc─âtorii politici ┼či la instalarea unei atmosfere pesimiste, marcate de presentimentul catastrofei inevitabile, care, la rândul lor, au contribuit la formularea strategiilor narcisiste ale „supravie┼úuirii“, înso┼úite de promisiunea s─ân─ât─â┼úii fizice ┼či psihice. Atunci când viitorul pare amenin┼ú─âtor ┼či nesigur, nu ne r─âmâne decât posibilitatea scufund─ârii în prezent, a salvgard─ârii, amenaj─ârii ┼či recicl─ârii neîncetate a prezentului, în eterna tinere┼úe a acestuia. În paralel cu punerea între paranteze a viitorului, sistemul realizeaz─â ┼či „devalorizarea trecutului“, debarasându-se ner─âbd─âtor de obiceiurile ┼či reprezent─ârile spa┼úiale str─âmo┼če┼čti, în vederea form─ârii unei societ─â┼úi transparente ┼či lipsite de leg─âturi interne. Narcisismul colectiv se na┼čte din indiferen┼úa fa┼ú─â de istoricitate, ca un simptom de criz─â permanentizat al societ─â┼úilor burgheze, care se v─âd obligate s─â recunoasc─â neîncetat caracterul f─âr─â de speran┼ú─â al viitorului.
În timp ce ap─âr─âm îns─â modernitatea, nu ne scap─â cumva tocmai esen┼úialul? ┼×i atunci când, fidel tradi┼úiei marxiste sacrosancte, punem narcisismul pe seama colapsului sistemului, încercând s─â îl interpret─âm sub semnul „imoralit─â┼úii“, nu sprijinim oare, implicit, pozi┼úia „con┼čtientiz─ârii“ ┼či a situa┼úiei conjuncturale? De fapt, narcisismul contemporan se dezvolt─â în condi┼úiile lipsei totale a nihilismului tragic ┼či se manifest─â asociat cu o anumit─â apatie frivol─â, în contra realit─â┼úii catastrofale analizate ┼či expuse de media. În afar─â, poate, de ecologi┼čti, cine altcineva mai este capabil s─â tr─âiasc─â în permanen┼ú─â cu o con┼čtiin┼ú─â apocaliptic─â a epocii? În prezent, asist─âm la constituirea unei veritabile „tanatocra┼úii“, iar catastrofele ecologice se înmul┼úesc f─âr─â s─â provoace sentimentul tragic al unui „sfâr┼čit al lumii“. Ne familiariz─âm astfel cu sentimentul „înfior─âtorului“, consumat în permanen┼ú─â datorit─â mass-mediei, f─âr─â s─â ne zguduie interior, ┼či ne instal─âm chiar în mijlocul crizei, care nu pare s─â reduc─â dorin┼úa noastr─â de bun─âstare ┼či divertisment. Amenin┼úarea economic─â ┼či cea ecologic─â nu au reu┼čit s─â p─âtrund─â con┼čtiin┼úa contemporan─â indiferent─â. Trebuie s─â ne obi┼čnuim cu ideea c─â narcisismul nu reprezint─â câtu┼či de pu┼úin o ultim─â excrescen┼ú─â a Eului dezvr─âjit de „decaden┼úa“ occidental─â, care s-ar avânta în mijlocul pl─âcerii în lipsa unui trup. De asemenea, acesta nu constituie nici m─âcar o variant─â nou─â de „divertisment“ sau a înstr─âin─ârii (circula┼úia informa┼úiei nu a fost înc─â niciodat─â mai vie), ci elimin─â tragicul ┼či se prezint─â ca o form─â nemaiîntâlnit─â a apatiei; ca o sensibilitate fa┼ú─â de lume manifestat─â chiar la nivelul epidermei ┼či, totodat─â, ┼či ca o lips─â total─â de sensibilitate fa┼ú─â de lume – iat─â paradoxul care explic─â, în parte, acea proliferare a informa┼úiei cu care ne întâlnim zi de zi, precum ┼či viteza cu care evenimentele, tabloidizate, se succed, anulând posibilitatea oric─ârui sentiment mai statornic.
Pe de alt─â parte, narcisismul nu poate fi explicat niciodat─â prin acumularea dramelor ┼či evenimentelor conjuncturale: dac─â narcisismul nu este altceva decât – a┼ča cum afirm─â Christopher Lasch – o form─â radical nou─â a con┼čtiin┼úei ┼či structura fundamental─â a personalit─â┼úii postmoderne, atunci acesta trebuie în┼úeles ca o consecin┼ú─â a procesului global care domin─â func┼úionarea societ─â┼úii. În calitatea sa de form─â nou─â ┼či coerent─â a individului, narcisismul trebuie în┼úeles nu în constela┼úia dezmembrat─â a unor evenimente separate, care ar fi fost succedat─â de o magic─â „trezire la con┼čtiin┼ú─â“. De fapt, narcisismul s-a format în urma unui proces al personaliz─ârii generale ┼či radicale a valorilor ┼či scopurilor sociale. Pierderea actualit─â┼úii marilor sisteme capabile s─â confere sens ┼či investi┼úia excesiv─â în Eu merg mân─â în mân─â: în cadrul sistemelor „cu fa┼úa uman─â“, care func┼úioneaz─â în vederea pl─âcerii, a bun─âst─ârii ┼či a revoltei împotriva a ceea ce este standard, totul poten┼úeaz─â individualismul pur, psihologic ┼či debarasat de determin─ârile maselor, înclinat spre o valorizare general─â a personalit─â┼úii. Prin atomizarea subtil─â a indivizilor ┼či golirea treptat─â de sensul profund a scopurilor sociale, revolu┼úia necesit─â┼úilor individuale ┼či etica hedonist─â a acestora au oferit posibilitatea ca discursul psihologic s─â se suprapun─â discursului social, devenind noul etos de mas─â. În mod paradoxal, tocmai „materialismul“ exacerbat al societ─â┼úilor bun─âst─ârii a fost cel care a generat înflorirea unei culturi concentrate asupra expansiunii subiectivit─â┼úii, ┼či anume, nu sub forma unei reac┼úii adverse sau a unui „surplus de suflet“, ci a unei izol─âri comandate. Valul „poten┼úialului uman“ psihic ┼či fizic reprezint─â un ultim moment în dezvoltarea societ─â┼úii ata┼čate de ordinea disciplinar─â, care duce la împlinire privatizarea sistematic─â pus─â deja în mi┼čcare de era consumerismului. ┼×i, deoarece nu are nicio leg─âtur─â cu o presupus─â „trezire la con┼čtiin┼ú─â“ dezvr─âjit─â, narcisismul constituie rezultatul unei logici sociale individualiste, dar ┼či hedoniste, din cauza influen┼úei exercitate de universului obiectelor ┼či al semnelor, respectiv rezultatul form─ârii unei logici terapeutice ┼či psihologice constituite sub influen┼úa discursului psihopatologic din secolul XIX.
Traducere de Lóránd Rigán
 
 
[*] Fragment din volumul L’Ère du vide : Essais sur l’individualisme contemporain, Paris: Gallimard, 1983, p. 70-76.
 
Note


[1] Christopher Lasch, The Culture of Narcissism, New York: Wagner Books, 1979. În afar─â de operele lui Richard Sennett, Lasch citeaz─â, în leg─âtur─â cu tema narcisismului, urm─âtoarele: Jim Hougan, Decadence: Radical Nostalgia, Narcissism and Decline in the Seventies, New York: Morrow, 1975; Peter Marin, The New Narcissism, in Harper’s, octombrie 1975; Edwin Schur, The Awareness Trap: Self-Absorption instead of Social Change, New York: Quadrangle, New York Times, 1976; precum ┼či numeroase opere de inspira┼úie psihologic─â, precum: P. L. Giovachinni, Psychoanalysis of Character Disorders, New York: Jason Aronson, 1975; H. Kohut, The Analysis of the Self, New York: International Universities Press, 1971; O. F. Kernberg, Borderline Conditions and Pathological Narcissism, New York: Jason Aronson, 1975. În urma apari┼úiei volumului de fa┼ú─â, cartea lui Christopher Lasch a fost publicat─â ┼či în limba francez─â de Editura Laffont, în 1980, cu titlul Le Complexe de Narcisse. În continuare, numerotarea paginilor citate se refer─â la edi┼úia american─â.  
[2]Richard Sennett, Les Tyrannies de l’intimité, traducere de Antoine Berman ┼či Rebecca Folkman, Paris: Seuil, 1979. Originalul în limba englez─â: Richard Sennett, The Fall of Public Man, New York: Alfred A. Knopf, 1977.
[3] Christopher Lasch, op. cit., p. 30.
[4] Ibid., p. 17, 28.
[5]Edward Schorter: Naissance de la famille moderne, Paris: Seuil, 1977. Originalul în limba englez─â: Edward Schorter, The Making of the Modern Family, New York: Basic Books, 1975.