Elite politice în istorie (nr.3/2009)
„Pe de o parte, autolegitimarea ideologică a instituirii ÅŸi funcÅ£ionării sistemelor comuniste a refuzat comuniunea cu elitele precedente, având în vedere tocmai reprezentarea socială a schimbării de putere, manifestând, ÅŸi în genere, un antielitism ÅŸi un egalitarism marcante. În principiu, pedigriul dezirabil a devenit originea muncitorească sau cea ţărănească, iar cei care nu puteau demonstra aÅŸa ceva trebuiau, chipurile, să treacă prin «focul purificator» al miÅŸcării muncitoreÅŸti, scăpând de stigmatul «originii burgheze» ÅŸi al habitudinii corespunzătoare. Pe de altă parte, retrospectivele critice adoptă ca standard modelul evolutiv al epocii burgheze, nesocotind că acest model nu oferă decât o variantă istorică a formei de recrutare a elitelor.“
( György Gyarmati )